Despre noi

Echipa

Andrei Popilian

Poza Andrei PopilianPentru mine, totul a început de mult, când eram mic de tot. Tatăl meu, mare iubitor de munte, mă ducea la Cheia şi mă plimba prin munţii Ciucaş. Deşi tot ceea ce puteam face atunci era Vf. Gropşoarele (Vf. Ciucaș reprezenta deja un chin greu de îndurat), mi se părea o activitate destul de neplăcută, de fiecare având senzația că îmi dau sufletul urcând. Păi ce e asta, asta e distracţie?! Să escaladezi muntele ca nebunul ca să ce? Ca să te întorci apoi tot de unde ai plecat?

Timpul a trecut şi prin clasa a X-a am reluat drumețiile pe cărările munților. Găsisem amatori câțiva colegi liceu, aşa că am pornit în gaşcă, puși pe fapte mari. Excursiile astea au fost printre cele mai frumoase experienţe din liceu.

Nu pot să spun că prinsesem însă pe deplin gustul muntelui şi nici nu l-am prins câtva timp de atunci. Am mai făcut câteva ture până să îmi dau seama că muntele nu înseamnă numai chin: înseamnă prietenie, plăcerea de a împărţi o portocală cu camarazii, plăcerea de a fi în natură şi de a admira frumuseţile ei, înseamnă distracţie şi voie bună, înseamnă sport şi sănătate. Antrenându-mă tot mai mult şi ajungând la performanţe tot mai bune, am descoperit chiar şi plăcerea de a trage de tine până la ultima picătură de energie şi bucuria victoriei cuceririi vârfului.

Astea sunt, cred, doar câteva motive care au declanşat pasiunea mea pentru munte. Pașii m-au purtat cel mai adesea prin munții mai apropiați de orașul meu natal, București. Am umblat pe câteva trasee turistice sau mai puțin turistice și am apucat să fac câteva văi alpine gradul 1A. La începutul lui 2011 am început schiul de tură, iar în primăvară am participat la primul meu maraton montan.

Povești despre munte înseamnă pentru mine plăcerea de a împărtăși cu ceilalți experiențele mele pe munte și bucuria de a-i duce și pe alții acolo unde eu mă simt atât de bine. Cu alte cuvinte, dacă vreți să mergeți la munte, dar prietenii voștri preferă să meargă la Snagov la un grătar sau dacă pur și simplu vreți să cunoașteți oameni cu care să vă simțiți bine într-o excursie faină, ați ajuns unde trebuie. Să ne vedem cu bine!

Tibi Neagu

poza Tibi NeaguAm prins gustul muntelui  la 15 ani. Țin minte că în prima mea tură pe munte am fost în Bucegi, am urcat cu telecabina la Babele iar apoi am coborât la pas spre Peștera și am urcat înapoi, un traseu pe care acum îl consider foarte ușor.  A fost un chin pentru mine acea urcare, nu aveam condiție fizică deloc, mă opream din minut în minut. La un moment dat mă gândeam să sun la salvamont! Ciudat este că acea experiență destul de dură pentru mine la vârsta aceea nu a pus capăt relației mele cu muntele ci din contră, m-a făcut să revin din ce în ce mai des pe poteci. Treptat am crescut dificultatea traseelor și am ajuns în vara lui 2010 să particip la un maraton montan. Mi s-a părut extraordinar de greu, mai ales că am avut niște probleme cu stomacul în acea zi, dar am reușit să-l termin!

Prima problemă pe care am întâmpinat-o în acest hobby a fost lipsa grupului, nu cunoșteam persoane cu care să ies pe munte. Aveam prieteni care mai mergeau pe munte, dar eu doream să merg de mult mai multe ori! Odată am plecat singur, am schiat pe Piscul Câinelui în Mții Baiului, nu știam pe nimeni care să fie dispus să schieze în afara pârtiei. Deși nu am pățit nimic simțeam că nu este în regulă să continui să merg singur pe munte. La un moment dat am realizat că dacă vreau o schimbare, dacă vreau să-mi urmez pasiunea trebuie să pun piciorul în prag și să încetez să mă plâng că nu am cu cine ieși la munte. Am început să contactez diferite grupuri și să ies cu ele.  Într-o tură am plecat singur de acasă cu gândul să găsesc pe cineva în tren de care să mă lipesc. Știam de turele organizate de Floare de Colț București. La Sinaia m-am dus la o doamnă îmbrăcată pentru urcat pe munte și am întrebat-o: „Sunteți din Floare de Colț? Vreți să mă luați și pe mine cu dumneavoastră?”. A urmat o tură superbă, am cunoscut niște oameni incredibili, mi-a plăcut enorm.

Am pornit acest site din dorința de a atinge două obiective: de a împărtăși cu voi experiențele trăite pe munte și de a îi ajuta pe cei aflați la început în acest hobby să depășească problemele legate de lipsa unui grup cu care să meargă pe munte. Periodic vom face invitații pe munte în care ne vom putea cunoaște.

Vă aștept cât mai des pe blog și sper să ne întâlnim pe cărările munților!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>