5 lucruri invatate in 10 ani de mers pe munte

Se fac 10 ani de când merg pe munte, ani în care am strâns multe trasee, peripeții și povești de spus prietenilor la o bere.

Stăteam și mă gândeam, oare dacă cineva m-ar întreba ce am învățat din toate aceste experiențe, ce aș răspunde? Au trecut aceste experiențe pur și simplu, sau ele m-au modificat și m-au făcut să văd altfel sporturile montane, și poate viața în general?

Fără a vrea să scriu un articol romanțat, stil self help american, desi poate titlul asta vă sugerează, am să va povestesc mai jos cum mi-am modificat percepția despre munte în cei 10 ani de când am început să merg pe munte.

1. Am început să merg cu rucsac cât mai mic. La început, îmi luam tone de echipament, haine, mâncare… să fie, că pe munte nu știi ce se întâmplă. Am făcut ture pe munte în care am avut rucsac și de 25-30kg… nu mai îmi place acest stil de a merge pe munte. Prefer să fiu ușor și să zburd pe munte. Am început să prefer turele rapide, de multe ori chiar în alergare. Am început să iubesc senzația de libertate pe care ți-o dă un rucsac doar cu strictul necesar.

2. Chiar dacă nu întâlnești situații critice, echipamentul bun te poate ajuta să te bucuri mai mult de tură. Nu o să fac acum ca un celebru proprietar de magazin montan care îți recomandă suprapantaloni de 1000RON pentru o plimbare până la Gura Diham. Dacă nu faci lucruri din zona extremă, probabil nu ai nevoie de echipament ultimul model. Dar ai nevoie de echipament bun.

Ai nevoie, în sensul că te ajută să te bucuri mai mult de ieșire. Poate că nu o să întâlnești niciodată o situație în care echipamentul te-a ajutat să supraviețuiești, și sincer, îți doresc să nu fii în situația asta. Dar o să te simți mult mai bine în tură dacă bocancii tăi nu se udă dimineața de la iarba udă de rouă, sau dacă echipamentul tău cântărește 2kg în loc de 6, asta apropo și de punctul 1).

Nu înseamnă că nu trebuie să mai mergi pe munte dacă nu ai echipament performant, dar dacă ți-ai dat seama că îți place să faci lucrul ăsta, merită să investești o dată la două-trei luni în o piesă de echipament bună. Luna asta un windstopper, peste două luni un sac de dormit bun etc.

3. Muntele nu este doar un sport. Sporturile montane nu înseamnă doar sănătate, sau peisaje frumoase. Muntele înseamnă emoții și prieteni. Deși am mers și de unul singur pe munte, dacă mă întrebi care este tura preferată cu siguranță voi povesti de o tură în care am râs mult și în care m-am simțit aproape de partenerii de tură.

4. Ciudat, dar amintirile cele mai frumoase sunt experiențele care pe moment au fost foarte neplăcute. Acum îmi amintesc cu foarte mare plăcere cum am împărțit cu Andrei o portocală în Valea Morarului, ascunși sub un bolovan, uzi fleașcă după ce ne-a plouat câteva ore. Când am ajuns înapoi în gară, mi-am stors hainele și am făcut sub mine un mic Lacul Snagov. Sau cum am coborât cu bicicleta cu Alex din Munții Baiului având mâinile atât de înghețate încât abia mai puteam frâna, după ce ne-a prins grindina în creastă. Credeam că nu se mai termină tura aia. Acum… e o amintire extrem de frumoasă.

5. E greu să urci, dar mai greu să cobori. Când am început să merg pe munte, nu îmi plăcea urcarea, mă chinuiam și încă nu învățasem să îmi placă efortul. Abia așteptam să cobor, era partea mea preferată, mi se părea că după urcare se termină greul. Acum mi-am schimbat părerile. Încă îmi place foarte mult coborârea, mai ales în viteză, însă nu o mai consider ușoară. După câteva accidentări la coborăre, la turele de alergare, nu mai am cum să consider coborârea ușoară. La coborâre îți soliciți mult mai mult articulațiile și ești mult mai predispus la accidentări. Poți aluneca mult mai ușor. Fiind deja obosit, corpul tău nu mai are atâta precizie.

În loc de încheiere, aș vrea să vă las poate cu cea mai importantă lecție învățată în acești 10 ani de mers pe munte:

Tibi Neagu

Am prins gustul muntelui la 15 ani... de atunci am adunat multe experiențe, ture, concursuri, zile și nopți pe munte. Am încercat multe sporturi montane, de la ski, ski de tură, la trail running și parapantă. Cel mai aproape de sufletul meu a rămas alergarea pe poteci. Când stau în București, 5 zile din 7, mă ocup de online marketing.

În social media mă puteți găsi pe Facebook și

Vrei sa primesti pe e-mail ultimele povesti, oferte si invitatii la munte?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>