La Cotă, pe schiuri

Partea proastă cu schiul după Revelion e că toată lumea e în sesiune și nu prea ai cu cine să mergi. Nu eram deloc hotărât ce să fac. Până la urmă trebuia să merg cu Tata, care și-a schimbat planurile vineri seara. Poate o să spuneți că în ultimul moment, dar ultimul moment a fost de fapt sâmbătă dimineața când nici colegul meu cu care ajunsesem la un acord n-a mai reușit să vină. La aflarea veștii, cu ochii lipiți de somn, nu mi-am pus nicio secundă problema să mă culc la loc. Mi-am luat rucsacul în spate, schiurile, bețele și clăparii și am pornit de unul singur.

Tot căutând pe net informații despre cum se schiază pe pârtiile de prin apropierea Bucureștiului, n-am reușit să găsesc altceva în afară de comentariile unor indivizi care nu făceau decât să se bată cap în cap. Inițial am fost plăcut surprins de inițiativa fără precedent a celor de la Sinaia, care și-au făcut în sfârșit un site ca să își vândă mai bine marfa, ca apoi să-mi dau ușor seama că nu e chiar așa. Cum poți să spui că Drumul de Vară e închis, când de fapt era mai bătut decât l-am văzut eu vreodată? Ca să nu mai spun că prețurile la skipass-uri nu figurau pe nicăieri. Având în vedere toate astea, m-am gândit că n-ar fi rău să scriu un articol despre o zi de schi acolo, poate că va ajuta pe cineva.

28012012186


Am ales Sinaia pentru că părea cea mai bună variantă de pe Valea Prahovei. E cel puțin teoretic stațiunea cu cele mai multe pârtii, ținând cont că în Poiană era mai complicat de ajuns fără mașină. Am pornit cu trenul care ajunge atât de devreme încât găsești telecabina închisă. Noroc că am avut ceva întârziere, așa că am picat la fix. Aventura a început încă de la gară, când ușa de pe partea cu peronul nu se putea deschide pentru că era… înghețată. Coborând pe cealaltă parte, am picat în zăpadă până la brâu, spre uriașul amuzament al unui grup de cocalari.

Sus la Cota 1400, cerul sticlă! Și norocul a făcut ca ochelarii de soare să-mi rămână pe nas până la sfârșitul zilei. Dar lucrurile bune nu se opreau aici. Ajuns la casa de bilete, o senzație foarte ciudată m-a încercat când cea care vindea nu a comentat nimic când am cerut un skipass pe întreaga zi. Mă așteptam să aud „Azi nu dăm skipass-uri!”, „S-ar putea să oprim instalațiile pentru că e vânt” (deși nu era) sau variațiuni pe aceeași temă. N-am scăpat însă ieftin, dar eram pregătit pentru prețul de 143 de lei. Așa că am intrat la telecabină, punându-mi repede clăparii până la venirea ei, ca să mai câștig puțin timp (probabil sunt puțin maniac, având în vedere că era abia ora 9 și un pic).

28012012184

Cum spuneam mai devreme, nici vorbă ca Drumul de Vară să fie închis, așa că era o idee foarte bună pentru început. Nici Carp-ul nu arăta rău de sus. Prima senzație a fost de „Băi, nesimțiții ăștia nu au bătut nimic!”, dar asta pentru că intrasem eu pe traseu prin afara traseului. Mă băgasem printr-o zăpadă mare de tot, în care, ce-i drept, nu mă afundam pentru că era aproape înghețată. Mare mi-a fost bucuria când am intrat pe un Drum de Vară cum nici nu visam. Am luat-o tare la vale, pus pe treabă.

La Miorița, atenționările erau următoarele: pârtia Papagal impracticabilă, pe Carp și Târle pericol de avalanșă. Cum zăpada însă nu părea deloc de avalanșă, cum am văzut deja mulți trecuseră pe acolo și cum știam că ăștia de la Sinaia cam exagerează, mi-am zis că tot o să le încerc. Mai puțin Papagalul, care chiar era impracticabil. Deocamdată însă, era momentul să ajung pentru prima dată în Valea Soarelui, deși un afiș mare de jos spunea că telescaun de acolo nu e inclus în skipass.

28012012181

Din păcate am ajuns în altă parte. Pârtia 4 mă ducea în Valea Dorului, în ciuda indicatoarelor pe care scria altceva. Am mai încercat o dată, zic că poate nu am fost eu atent, dar… aceeași poveste. Mi-a trecut prin minte să întreb pe cineva, dar la gândul că dacă nu ajung acolo măcar mai salvez niște bani, am lăsat-o baltă. Totuși, dacă poate cineva să-mi elucideze acest mister, i-aș fi foarte recunoscător. Valea Dorului nu era nici ea așa rea. Deși pârtiile foarte mici și în telescaun îți îngheța părul din nas, barba, mănușile și tot ce se mai putea până ajungeai sus, era plăcut să schiezi pe pârtiile proaspăt bătute (și pe care ratracul trecea în continuare), pe o zăpadă cum rar ai ocazia să întâlnești.

28012012179

Încă un drum de vară și trecem la alt nivel. Dar cum era parcă prea sec să fac fix ce făcusem mai devreme, ia uite în stânga Târle, destul de bătută! Nici măcar nu părea așa neagră. Așa că dă-i bice, până când câinii de la stâna cu același nume încep să latre la tine. Nu prea aveam de ales, de urcat înapoi nu mai urcam, așa că hai pe lângă câini! Unul dintre ei s-a luat după mine, dar spre norocul meu m-am dovedit mai rapid. Cred că am ratat coborârea și i-am făcut și pe alții să o rateze. În orice caz, la stână nu mă mai întorceam. Am reintrat în Drumul de Vară și am coborât pe acolo, ca omul civilizat.

Ei, și veni și vremea pentru Carp. Cum nu mai fusesem niciodată pe pârtia asta (dar îmi doream de mult timp), am luat-o după unii care se duceau în stânga, direcția indicată pe panou. Toate bune și frumoase, până mi-am dat seama că am ajuns în afara pârtiilor marcate. Ce să fac, iarăși nu puteam să mă întorc. Dă-i înainte, mai pe schiuri, mai pe jos, uneori îngropat mai mult de jumătate în zăpadă (o dată era să nu îmi mai găsesc unul din schiuri). Culmea e că snowborderii ăia după care m-am luat s-au dus ca vântul și ca gândul. Până la urmă m-am întâlnit cu un alt schior care ajunsese pe acolo tot din greșeală. M-am întovărășit cu el, eu gâfâind de mama focului, el mai liniștit, până am reintrat pe un drum normal.

28012012193

Să mai încercăm pe Carp, să nu mai încercăm? Hai băi tată, încă un drum de vară și dup-aia ne băgăm! De data asta nu m-am mai luat după nimeni, m-am uitat eu cam cum vine treaba și am nimerit mult mai bine. Ceea ce am văzut eu din telecabină s-a dovedit a fi o iluzie, pentru că zăpada era la fel de mare ca în paragraful anterior. Doar că pe acolo trecuseră totuși mai multe persoane. Căzăturile n-ar fi fost o problemă dacă nu trebuia să mă mai ridic la loc (fără bețe, pe care dacă încercam să le înfig se afundau cu totul). Dar am scăpat destul de ieftin, cu puțină febră musculară a doua zi și o pârtie coborâtă relativ repede.

28012012178

Cam asta a fost aventura, după aceea au urmat drumuri de vară la greu, cu o pauză de 10-15 minute de bere (pentru că uitasem apa acasă și muream de sete, a trebuit să sacrific 8 lei pentru un Ursus; dacă vă puteți imagina Beck’s era 10) și cu câteva pârtii prin Valea Dorului, unde parcă coboram cu viteza luminii (aveam senzația că sunt ca ăia din desene animate cărora li se desprinde pielea de pe față și li se vede dantura în toată splendoarea ei, dacă știți la ce mă refer).

28012012172

Per total a fost bine. Pot să spun că da domnule, am schiat. Un alt punct bun a fost lipsa turiștilor, care probabil s-au dus toți la Predeal și în Poiană. Nu am stat absolut, dar absolut deloc la coadă, probabil și pentru că telecabina și telescaunul 1400-2000 mergeau în paralel. În mod ciudat însă, ăștia puțini turiști erau împărțiți cum nu mi s-a mai întâmplat să văd niciodată. E pentru prima oară când cred că văd mai mulți snowboarderi decât schiori pe o pârtie. Și, cu riscul de a fi acuzat că am ceva cu ei, trebuie să spun foarte sincer că 90% din ei erau tot timpul pe jos. Drumul de Vară devenise la un moment dat un slalom printre snowboarderii căzuți în fund. Iar atunci când mai dădeam de un schior, omul cobora în plug. Dacă nu i-aș fi văzut pe ăia care se ducea fără nicio treabă prin afara pârtiei, aș fi zis că sunt cel mai bun schior de acolo. Asta fără să mă laud că aș fi prea bun. Eh, și totuși a fost o zi excelentă, la sfârșitul căreia am rămas cu gândul că ar mai fi mers câteva coborâri. Cele 7 ore au trecut prea repede, mult mai repede decât trec la serviciu, asta e clar.

28012012190

Andrei Popilian

Povești despre munte înseamnă pentru mine plăcerea de a împărtăși cu ceilalți experiențele mele pe munte și bucuria de a-i duce și pe alții acolo unde eu mă simt atât de bine. Cu alte cuvinte, dacă vreți să mergeți la munte, dar prietenii voștri preferă să meargă la Snagov la un grătar sau dacă pur și simplu vreți să cunoașteți oameni cu care să vă simțiți bine într-o excursie faină, ați ajuns unde trebuie. Să ne vedem cu bine!

Vrei sa primesti pe e-mail ultimele povesti, oferte si invitatii la munte?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>