La Padina, cu EcoXtrem

Vineri seara îmi pregăteam rucsacul (nu cu prea mult spor), întrebându-mă inevitabil dacă nu mă trezesc a doua zi la 5 dimineața degeaba. La televizor, o tipă anunța insistent că va fi viscolul de pe lume, telecabina Bușteni-Babele n-o să meargă și salvamontul n-o să lase pe nimeni să urce.

Nimeni n-a bătut însă monedă pe tema asta, așa că ne-am întâlnit, așa cum rămăsese stabilit, la 6 dimineața la Piața Charles de Gaulle. Mai bine zis la 6:15 am fost toți, mașina noastră fiind ultima parcată la intrarea în parc. Poate că ăsta e motivul pentru care fac eu RT-ul (RT = raport de tură). Sau poate că e altul. În orice caz, n-am de ce să mă plâng. Fără să stăm prea mult la discuții, ne-am urcat în mașini și am luat-o la deal spre Bușteni.

Acolo – ninsoare și frig, în niciun caz însă condițiile atât de vitrege propagate pe la televizor. Sus pe munte chiar se vedea soarele așa că, dat fiind faptul că telecabina într-adevăr nu mergea, rămânea soluția Jepilor Mici. Trebuie să recunosc că nu m-aș fi așteptat vreodată să merg cu o școală de munte pe traseul ăsta în ianuarie, dar, cerând voie Salvamontului și având tot echipamentul necesar, am zis că totul pare a fi foarte în regulă. Deși ușor n-o să fie.

Padina2012 010

Padina2012 007

Prima parte, prin pădure, a fost încălzirea perfectă: nu foarte mare zăpadă, acceptabil. Dar, pe măsură ce ne apropiam de Caraiman (e cam mult spus că ne apropiam, drumul parcă era nesfârșit), zăpada era mai multă, iar din când în când mai trebuia să folosim și pioleții (ăia care aveam). În orice caz, de toată lauda au fost instructorii care mergeau în față și băteau cărarea. Dacă pentru noi ceilalți urcușul a fost destul de greu și, eu unul cel puțin, am cam obosit, treaba lor era mult mai dificilă. Așadar, jos pălăria!

Padina2012 012

Pericole nu erau cine știe ce din câte am observat eu, singura problemă fiind solicitarea fizică. Am ajuns la Cabana Caraiman cam storși de puteri, după un traseu care a durat 7 ore (în loc de 3 ore, cât s-ar face pe timp de vară!). Nimic nu putea fi mai bun decât o ciocolată caldă înăuntru și o pauză de 15-20 de minute. Am plecat spre Babele când aproape se întunecase, nu înainte să facem 2-3 poze de grup și asta nu înainte de a sta câteva zeci de secunde să convingem pe cineva să-și scoată aparatul.

Padina2012 026

Blindați cu polare, cagule, bandane și tot ce am mai găsit prin rucsaci și pe un frig și un vânt de îți îngheța și părul din nas, am pornit. Mai cu o poveste, mai cu o glumă, drumul până la Padina nu a fost parcă așa de lung. Ici zăpada până peste genunchi, colo călcai pe iarbă, iar de frontale nu am avut nevoie decât după 6 jumate, atunci când nici zăpada nu ne mai ajuta prea mult să vedem pe unde mergem. Pe ultima sută, pe mine unul picioarele nu prea mă mai ascultau, cabana parcă nu mai vroia să apară și nu puteam să mă gândesc decât la o masă, un scaun, o bere și mâncare caldă.

În cameră – o căldură de abia puteai să respiri, iar jos, la masă, câțiva salvamontiști cu țuici și vinuri. Prețurile – mai mici decât puteam crede vreodată că pot fi la o cabană, mâncarea caldă și bună, în schimb barmanul părea a nu înțelege ce e aia bere rece. Sunt oare singurul care după o zi de umblat prin frig preferă berea tot rece? Ah, și vinul fiert foarte foarte bun! În fine, am mai stat care la o șuetă, care la o băutură, până când s-au stins, rând pe rând, toate luminile.

Habar n-aveam la ce oră trebuie să ne trezim, așa că somnul a fost mai dulce, deși întrerupt de căderea misterioasă în noapte a unei jaluzele, cădere ce a stârnit reacția: „Bă, treziți-vă, că a căzut unu’ din pat!” La 8 și ceva am ieșit la înviorare… în tricou și cu un prosop în jurul gâtului, care sincer nu prea știu la ce servea. După multe multe geno, o scurtă alergare la care am scos limba de doi coți și spălarea feței cu zăpadă, am trecut la cafea și mic dejun, uimiți din nou de prețurile parcă din altă țară (India, nu Elveția).

Padina2012 029

Am pornit spre Piatra Arsă la 10, pe o vreme la fel de frumoasă ca în prima zi și printr-o zăpadă parcă nu chiar așa greu de trecut. După ce am făcut, la intrarea în pădure, și obligatoriile poze de grup, am descoperit că dacă am fi avut un rănit căzut în crevasă, nimeni nu ar fi putut să îl salveze. Bineînțeles, nimeni în afară de instructori, deși eu aș îndrăzni să spun că nici nu îmi amintesc să fi învățat asta vreodată. Dar na, poate nu am fost eu destul la cursuri.

La Piatra Arsă am mâncat mult dorita ciorbă, nelipsită de obșnuita deja stângăcie și memorie proastă a chelnerilor de acolo. De aici aveam două variante: pe Jepii Mari (Poteca Urlătorilor) în Bușteni, unde aveam mașinile, sau pe Piciorul Pietrei Arse până în Sinaia.

Padina2012 032

S-a dovedit că alegerea Jepilor a fost cea mai bună pentru că am reușit să scoatem timpul de pe indicatorul de… vară. Deși ne-am mai trezit pe jos din când în când unii dintre noi, am descoperit că e mai frumos pe aici iarna. Zăpada parcă te duce cu ea la un moment dat (fără să mă refer la avalanșă). Am ajuns la mașini când încă nu se întunecase complet, felicitați de Dragoș și cu gândul că poate ar mai fi mers o noapte la cabană în loc de muncă a doua zi.

Una peste alta, am încheiat tura asta foarte fericit. Aș putea spune că e prima mea tură de iarnă serioasă, motiv pentru care m-am și înscris în EcoXtrem. Nu îmi venea să cred că am făcut și Jepii Mici și Jepii Mari (trasee oficial interzise iarna, de altfel) la mijlocul lui ianuarie, în aceeași tură. Am cam și obosit, dar sigur și asta a contribuit mult la frumusețea turei. Și am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa.

P.S.: pozele nu sunt din producţia proprie, ci sunt făcute de Andrei Vas.

Andrei Popilian

Povești despre munte înseamnă pentru mine plăcerea de a împărtăși cu ceilalți experiențele mele pe munte și bucuria de a-i duce și pe alții acolo unde eu mă simt atât de bine. Cu alte cuvinte, dacă vreți să mergeți la munte, dar prietenii voștri preferă să meargă la Snagov la un grătar sau dacă pur și simplu vreți să cunoașteți oameni cu care să vă simțiți bine într-o excursie faină, ați ajuns unde trebuie. Să ne vedem cu bine!

Vrei sa primesti pe e-mail ultimele povesti, oferte si invitatii la munte?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>