M-am intalnit cu ursul

ski de tura

Da… m-am întâlnit cu ursul. Am fost ieri la ski de tură cu Andrei iar la coborâre ursul ne-a tăiat calea la vreo 5 metri, fugea de noi, cum de altfel este și normal. Zic cum este și normal pentru că un urs “natural”, adică necivilizat, nedomesticit, sau cum vreți să îi spuneți ar trebui să fugă de oameni. Din păcate sunt zone în care ursul s-a obișnuit cu prezența omului, ba chiar a învățat că unde sunt turiști este și mâncare (gunoiul lăsat de speciile de porcus turristicus). Exemple de astfel de zone sunt Padina și Valea Cerbului.

Un lucru foarte fain pe care l-am mai observat în situații cu un anumit grad de pericol este că pe moment nu îmi este frică. Când am văzut ursul nu mi-a fost frică de el, mă gândeam cum să fac să nu îl sperii mai rău și să se simtă amenințat, am strigat la Andrei care era în spatele meu să se oprească și am lăsat ursul să se ducă cât mai departe. Abia după ceva timp am simțit frică, moment în care am început să cântăm prin pădure șlagăre ca “Puștoaico tu ai sânge de viperă” sau “Aviația dă senzația”.

Una peste alta am avut o zi de ski de tură foarte reușită, o urcare ce a cam scos untul din noi (cred că niciodată nu ne-am chinuit în halul ăsta!) și o coborâre prin pădure printr-un pulver de vis. În afară de câteva incidente cum ar fi intrarea într-un desiș de mărăcini și întâlnirea cu ursul a fost o coborâre perfectă iar spre bucuria noastră am reușit ca la final să nu mai dăm în curțile oamenilor și să ne batem cu câinii, ca acum doi ani când am schiat prin același loc.

În încheiere câteva concluzii ale acestei zile:

– Don’t go where the path may lead, go instead where there is no path and leave a trail se aplică de minune în cazul skiului de tură. Coborârea prin pulverul neatins este libertate adevărată.

-Văzându-i pe alții cât de ușor urcă pe schiuri e clar că noi facem ceva în mod fundamental greșit.

-Andrei a ieșit șifonat rău din tura asta. Și-a spart ochelarii (din fericire nu căzând), și-a îndoit bețele (acum arată ca skiorii ăia profesioniști de pe Eurosport) și a pierdut un stopper de la skiurile care oricum nu erau ale lui. Poate că era un semn faptul că tatăl lui i-a aruncat skiurile de tură la gunoi crezând că sunt prea vechi și nu le mai folosește.

– Judecând după numărul de înjurături din tura asta o putem declara lejer cea mai pompieristică tură de ski de până acum.

– La câte tâmpenii am făcut cred că Stan și Bran își mușcă buzele de ciudă.
– Vorba lui Andrei, dacă schiam un pic mai tare intram în urs.

– De bine de rău mai avem urși în pădurile din țara noastră. În alte țări din Europa ursul a devenit animal mitic ce mai apare doar prin povești.

– Totul e bine când se termină cu bere în gară.

Tibi Neagu

Am prins gustul muntelui la 15 ani... de atunci am adunat multe experiențe, ture, concursuri, zile și nopți pe munte. Am încercat multe sporturi montane, de la ski, ski de tură, la trail running și parapantă. Cel mai aproape de sufletul meu a rămas alergarea pe poteci. Când stau în București, 5 zile din 7, mă ocup de online marketing.

În social media mă puteți găsi pe Facebook și

Vrei sa primesti pe e-mail ultimele povesti, oferte si invitatii la munte?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>