Mălăiești – Omu – Mălăiești – Omu

Săptămâna trecută mi se făcuse rău dor de munte. Da’ știți cum? Rău-rău de tot. Și cum partenerul Tibi, proaspăt întors din Iordania, organiza împreună cu Evadează cu Noi o fugă (nu literalmente, deși îi stă în caracter) pân’ la Mălăiești și Omu, am zis că de ce nu.

Așa că am lăsat lenea la o parte, m-am trezit sâmbătă dimineață și am sărit în mașină. La 7 eram la Charles de Gaulle, am cunoscut grupul și am plecat spre eternul Bușteni. Ceva mai târziu aveam să aflăm că ghidul (adică Tibi, după cum spuneam) era de fapt cel mai mic dintre cei 16 participanți. Neavând însă încotro, a trebuit să avem încredere.

Ajungem într-un final la Gura Diham. Soare, cald, poate prea cald, în orice caz incomparabil cu orașul care ne-a nenorocit. Ne pregătim un pic (cremă de soare, echipat, mers la toaleta de 1 leu – nefiind printre privilegiații clienți ai hotelului) și o pornim în sus spre Poiana Izvoarelor, glumind și pălăvrăgind despre chestii cum ar fi apa care nu știm dacă ne ajunge sau muzicieni adevărați precum Alex Velea sau Inna.

558473_3612479991771_264716583_n
 

Urmează pauza de umplut bidoanele de la izvorul destul de timid al Poianei Izvoarelor, urmând să plecăm în continuare spre Pichetul Roșu – Take Ionescu. După cum era de așteptat, nu există cine știe ce peripeții pe drum și reușim să ajungem la cabană într-un timp chiar foarte decent: 5 ore sau 5 ore și jumătate, nu mai țin minte exact, dar oricum departe de estimarea un pic exagerată (totuși) a lui Tibi – 8 ore. Deh, n-ai de unde să știi la ce să te aștepți de la un grup în mare parte de începători, care trebuie deci felicitați.

La cabană ne așteapta mâncarea caldă (mai puțin pe vegetarieni, la care se pare că nu prea s-a gândit nimeni) și mai ales berea (aici n-aș putea spune rece). Doar că era abia ora 3-4 după amiaza și ziua nu se putea termina așa. Eu și Tibi plănuiam o tură de noapte, alții o plimbare până la lacul Țigănești, restul a doua bere. Recunosc că era tentantă și ultima variantă, cu stat la glumițe, râsete și voie bună, dar Tibi are (din nou) meritul de a mă convinge să fac o chestie care în final s-a dovedit a fi demențială. Nu dementă, ci demențială.

558430_465325180168192_1450588611_n
 

La tura de noapte ni se alătură și Nicoleta și, deși la început suntem destul de sceptici în a mai lua pe cineva cu noi, se va dovedi că nu aveam de ce. Așadar, o luăm la pas destul de repede și urcăm spre Brâna Caprelor, după care continuăm spre Bucșoiu. Unul dintre cele mai frumoase peisaje ale Bucegilor. Încet-încet timpul trece, vântul bate de ne strică urma (și freza), iar obiectivul nostru nu este în totalitate atins: vedem asfințitul de pe drum, nu de la Omu. Ajunși pe înserat și la cabană, ne găsim cu greu un loc la mesele ticsite de turiști și mâncăm o ciorbă de legume absolut divină.

539080_3612946683438_1182535985_n
 

Adevărata tură de noapte poate începe acum, deși turiștii nu prea ne cred că plecăm înapoi la Mălăiești la ora asta. Ba unii chiar ne urează drum bun în glumă. Încă se vede cât de cât pe unde călcăm, așa că nu aprindem încă frontalele și pornim spre Țigănești. Că trebuie să bifăm și lacul înainte să ne întoarcem. Totul decurge fără probleme, coborârea pe lanțuri nu-i chiar așa o mare filosofie dacă ești atent, iar orașele se văd absolut superb luminate de sus. Ba chiar cred că era și vreo sărbătoare ceva, că la un moment dat vedem și artificii. Ei, asta da! Chiar că a meritat! La refugiu ne-am gândit să-i facem o surpriză Roxanei, întâlnită la Mălăiești, și să-i batem în ușă. Da’ de unde, liniște ca de biserică! Să-mi spuneți și mie acum, cum să dormi la ora aia în loc să umbli pe munte?!

Buuun. Cel mai mare pericol se pare este stâna de la Țigănești, despre a cărei existență nu eram siguri, dar preferam să ne îndoim. Există, totuși, dar avem noroc cu ciobanul, care în jur de 10 jumate-11 e încă treaz: „Hai noroc! Ce faci, dormeai?”; „Nuuu! Mă gândeam…” Hapsâni am mai fost și noi că nu i-am dat măcar 5 lei de-o bere că ne-a condus aproape un sfert de oră, timp în care am auzit aproximativ 359 de înjurături la adresa câinilor. Scăpați teferi, trecem să vedem repede și crucea de pe Padina Crucii și coborâm abrupt spre Mălăiești, printre limacși, tânțari și alte insecte.

În jur de 11 și jumătate suntem înapoi, găsind o mare parte din grup deja în lumea viselor, iar restul ascultându-l pe un timp ce cânta extrem de fain la chiatră. Ulterior am aflat că era jumătate din trupa Calendar, dar am aflat din păcate și că pierduserăm mare parte din spectacol. În fine, tot ce ne puteam dori: munte, chitară, bere. Sau în ce ordine spuneți și voi.

303561_465325256834851_1388531174_n
 

Sincer vorbind, parcă nu prea mai aveam chef de mers la Omu și a doua zi. Daar pofta vine urcând. Așa că, după micul dejun și rememorarea celor întâmplate noaptea trecută, pornim în jur de 10 spre Drumul de Vară. Facem și o pauză de vreo 15 minute ca să vedem o capră neagră (pe care cred că în cele din urmă a localizat-o cam jumătate din grup), iar eu iau hotărârea să aleg Hornul Mare al Mălăieștilor în loc de Poteca de Vară. Astfel, putem spune că grupul nostru a acoperit în cele două zile toate cele 3 drumuri până la Omu.

551964_3613004244877_2060314428_n
 

Decizia cu hornul pare să fi fost excelentă. Am scăpat pentru un timp de arșiță și m-am bucurat din plin de răcoare. Pornesc apoi spre Omu și (ce fericire!) apuc și vreo 20-30 de minute de plajă până mă întâlnesc cu ceilalți la bifurcație. Apoi ultimul zvâc spre cabană, din nou ciorba magică, friptura care era de fapt un mezel pus pe grătar, poze și altele.

308386_3613068766490_391883974_n
 

La coborâre, eterna Vale a Cerbului, cu voia bună alternată de tristețea că se termină și plecăm acasă și cu veșnica întrebare „Cât mai e?!?!” Ajungem înapoi pe drumul de Gura Diham un pic dezmembrați, dar cu mulțumirea că am făcut un traseu nu chiar ușor pentru cineva care vrea să fie inițiat în ale muntelui. Ce pot să zic altceva decât felicitări tuturor și sper să mai faceți lucruri din-astea! Evident, două zile pe munte cu un grup atât de fain nu se putea încheia decât cu o bere rece la Gura Diham!

 

Andrei Popilian

Povești despre munte înseamnă pentru mine plăcerea de a împărtăși cu ceilalți experiențele mele pe munte și bucuria de a-i duce și pe alții acolo unde eu mă simt atât de bine. Cu alte cuvinte, dacă vreți să mergeți la munte, dar prietenii voștri preferă să meargă la Snagov la un grătar sau dacă pur și simplu vreți să cunoașteți oameni cu care să vă simțiți bine într-o excursie faină, ați ajuns unde trebuie. Să ne vedem cu bine!

Vrei sa primesti pe e-mail ultimele povesti, oferte si invitatii la munte?

One Comment
  1. Unfortunately though, not many of us are able to let go from the physical aspects of the
    record to float high enough being full-fledged Dolly Llamas.
    Energy Star Specifications need that bulb should not drop their light intensity lower than 10% after 6,000 or higher hours of
    operation. Led grow lights cheap The Martin Luther walk
    within the forest, believed to have actually happened in Northern Germany and
    the lighted tree actually occurred several decades
    later.

    Growing ourselves and increasing our vibrations will probably
    make these messages greater than eerie apparitions, but
    signs we can easily consciously follow. Within 3 days time there
    were pistils starting out form on my small LED plants, as the HPS plants took until day 7 to show the same.

    Before you start writing you should be able
    to respond to the following questions:. On these,
    writers have a percentage in the Adsense earnings, as well as the other portion goes
    for the site owners. interesting led grow lights edmonton Stage 3 ‘ Prepare
    drafts: While arranging drafts, don’t waver to commit errors.
    t get me wrong – but attempt to only include the areas that are connected
    for the section you.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>