Maratonul dintre anotimpuri – Moieciu de Sus 2011

Articolul s-ar putea rezuma la o telegrama: Fost. Stop. Superb. Stop. 6h42 Stop. Am sa incerc totusi sa zic mai multe cuvinte despre ce s-a intamplat acolo.

In primul rand inca dinainte de maraton m-a surprins bunavointa organizatorilor pe care intrebandu-i daca va fi stand Sponser la maraton s-au oferit sa-mi faca un pachet si sa-l ridic sambata, in caz ca nu ajung vineri seara la Moieciu.

Din fericire am ajuns vineri seara si intrand in sala de sport unde avea loc inscrierea prima impresie a fost ca am intrat intr-o mare gasca de prieteni: toata lumea vorbea cu toata lumea. Nici sambata dimineata atmosfera nu s-a schimbat, la start oamenii radeau si glumeau, parca nu urmau sa concureze unul impotriva altuia in cateva minute. I-am dat drumul si am intrat in bucla 1, fara indoiala cea mai frumoasa bucla din cele 3, alergam printre pomi inverziti, floricele, ici-colo cate o stanca, in departare Bucegii si Piatra Craiului inzapeziti. Si vremea pare ca tine cu noi, alerg in pantaloni scurti si maneca scurta fara nicio problema. Vad cum este sa stai la coada la urcare impreuna cu cateva sute de oameni, abia astept sa vad pozele cu sirul de sportivi urcand de parca mergeau in pelerinaj. Ma simteam excelent, imi venea sa topai de bucurie – totul era superb. Pe coborare depasesc in serie – ori sunt eu nebun ori lumea merge foarte incet pe coborare – am observat asta la toate coborarile.

Dupa bucla 1 se schimba un pic treaba – concurentii de la cros au terminat asa ca au ramas doar maratonistii, este mult mai liber drumul. Bucla 2 porneste catre Cheile Gradistei si cu ocazia asta observ ca in Cheile Gradistei este un teleschi si o partie de schi cu nocturna – tare, ma bate gandul la iarna sa o incerc in combinatie cu un schi de tura pe dealurile din zona. A urmat o urcare de vreo 4km care parea ca nu se mai termina, apoi o intalnire cu un grup de sosonari prin padure care strigau dupa concurenti sa bea bere de la ei. Exact unde m-am intalnit eu cu ei era un bustean care trebuia sarit, ma pun sa trec de bustean si chiar in momentul ala mi se pune un carcel si raman intepenenit pe bustean. Aia urlau la mine “baaa bea o bere sa alergi mai bine”, eu nu mai stiam cum sa ma dau jos de pe bustean, nu mai puteam sa fac nicio miscare, aia imi bagau berea sub nas de imi venea sa le bag batul de trekking pe gat si sa-l scot pe partea cealalta. Din fericire am reusit sa ma desprind de bustean fara ajutor din afara si fara sa sar la harta. A urmat coborarea catre Moieciu unde ajutat si de gelul energizant pe care tocmai il incepusem am depasit vreo 10-15 concurenti. Asta chiar mi-a crescut moralul!

Deja in Moieciu atmosfera este alta: unii concurenti terminau si sunt aplaudati, concurentii care intra in bucla 3 sunt incurajati de toata lumea, sfatuiti sa nu stea mult in punctul de control sa nu raceasca caci incepuse ploaia. Aplaudat de prieteni dar si de necunoscuti intru si eu in bucla 3 unde dupa nici 5 minute de urcare raman intepenit, m-au apucat carceii: nu mai puteam sa fac niciun pas, parca aveam butuci in picioare, singurul lucru de care am fost in stare a fost sa ma asez si sa ma diclofenez. Diclofenacul isi face rapid treaba, ma ajunge din urma Andrei pe care il depasisem la coborarea din bucla 2 si plecam impreuna pe prima urcare din bucla 3. Dupa urcare am vazut o scena care chiar m-a impresionat: in punctul de alimentare cu apa era o batranica cu zambetul pe buze, ce turna apa din butoaie in pahare si indemna concurentii sa se opreasca o secunda sa ia o inghititura de apa. Asta da omenie! O batranica de 60-70 de ani care a stat in picioare cateva ore bune pentru a oferi apa participantilor! Nu mai ma opresc, tocmai ma uitasem la ceas si se aprinsese in mine speranta sa termin maratonul in 7h, pentru mine o adevarata performanta, imi propusesem sa-l termin in 7h:30. Ma opresc totusi un pic mai incolo pentru a aduna de pe jos doua flacoane goale de activator, scapate probabil din buzunarul vreunui concurent neatent. Ploua marunt, dar nu mai stau sa-mi pun si geaca, ma simt foarte bine asa. Urmeaza o coborare pe care imi dau drumul ca un tavalug, ziceai ca urmeaza sa daram muntele. Iarasi depasesc pe banda rulanta si surpriza surprizelor, il intalnesc pe Dl. Ilie Rosu! M-a indemnat din mers sa transmit mai departe mesajul sau. Si are dreptate, maratonul nu este doar o incercare fizica, maratonul are un mesaj. Maratonul inseamna lupta si speranta, inseamna “daca vrei poti” inainte de orice altceva. Urmeaza urcarea abrupta spre Gutanu, care aproape m-a lasat lat. Am reusit totusi sa o termin fara sa ma opresc, in afara de cateva secunde sa-mi pun geaca de ploaie caci deja se ingrosase gluma si ploua destul de tare. Cand am ajuns sus primul reflex a fost sa ma sterg cu pumnii la ochi ca in Tom si Jerry, ningea de parca urma sa vina Craciunul! Ma uit la ceas si imi redefinesc obiectivul: sub 7 ore! Urmeaza o portiune aproximativ dreapta pe care nu reusesc sa-mi gasesc un ritm in care sa alerg asa ca alternez alergarea cu mersul, tot depasind si fiind depasit de aceleasi persoane. Mai schimb cateva vorbe cu o concurenta, pe unde a mai alergat, cat a facut. Gata, deja incepe sa se auda zarva de la finish, parca prind viata. Urmeaza ultima coborare pe care iar imi dau drumul de zici ca eram in primii 5km din maraton. Intru pe ultima portiune de asfalt, din toate partile se aude “bravoooo”, “hai! hai! hai!”, “foarte bine!!!”, este momentul la care viseaza orice incepator in ale maratonului – finishul. Sunt medaliat, ma uit la ceas si am o surpriza placuta: 6h:42! Totusi parca nu ma bucur atat de mult, simt ca puteam mai bine, nu am dat totul din mine. Nu ma simteam deloc la capatul puterilor. La urmatorul concurs chiar vreau sa dau tot ce pot.

Vreau sa ii multumesc “support team-ului” in frunte cu Laura, care s-a trezit sambata la 7 dimineata sa ne pregateasca masa. Am avut o galerie superba formata din 4 oameni ce ne-au asteptat sa ne incurajeze si la finalul buclei 1 si la finalul buclei 2.

Asa am trait eu cei 42km prin acest coltisor de rai numit Moieciu de Sus. Daca voi participa si anul viitor? E o intrebare prosteasca – evident. Atmosfera de prietenie, frumusetea locurilor si pasiunea organizatorilor m-au facut sa ma indragostesc de acest maraton.
Pe de-o parte consider ca am scos un timp bun, comparand cu cele 8 ore din Ciucas de anul trecut, pe de alta parte sunt dezamagit caci puteam mai bine. Dar nu mai conteaza, succes, esec, e mai putin important, importanta este experienta – “If you can meet with triumph and disaster/ and treat those two imposters just the same (…)”. Am fost, am alergat, am terminat, am petrecut, acum conteaza urmatorul, trebuie sa reincep antrenamentul si sa ma concentrez sa fiu cat mai bun in pregatirea urmatoarei curse. De ce? Pentru ca imi place la nebunie!

Maratonul imi aduce aminte de poemul “If” citit de Roger Federer:

Tibi Neagu

Am prins gustul muntelui la 15 ani... de atunci am adunat multe experiențe, ture, concursuri, zile și nopți pe munte. Am încercat multe sporturi montane, de la ski, ski de tură, la trail running și parapantă. Cel mai aproape de sufletul meu a rămas alergarea pe poteci. Când stau în București, 5 zile din 7, mă ocup de online marketing.

În social media mă puteți găsi pe Facebook și

Vrei sa primesti pe e-mail ultimele povesti, oferte si invitatii la munte?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>