Piatra Craiului – Creasta nordica

Ca de obicei, cele mai frumoase ture ies cele planificate pe ultima sută de metri. Habar nu aveam ce o să facem în weekend – prilej de bună ciondăneală. Până la urmă ne-a venit ideea salvatoare – creasta Pietrei Craiului. Cu cine? Cu bunul nostru prieten Vlad Lazăr.

DSC_3609

 

Nu vroiam să cărăm tot echipamentul de campare așa că am decis să fie o tură de anduranță de o zi. Cum să facem și creasta nordică și sudică într-o zi și să ne și întoarcem de unde am plecat era un pic cam mult am optat doar pentru creasta nordică.

 

Traseu: Zărnești (cabana Gura Râului) – Fântâna lui Boțorog – Cabana Curmătura – Vf. Turnu – Vf. Ascuțit – Vf. La Om – Refugiul Grind – Cheile Pisicii – Zărnești (cabana Gura Râului).

Pentru că trebuia să plecăm sâmbătă dis de dimineață în traseu am plecat vineri seara din București. Pe la 21:30 am fost la locul de campare unde ne-am gătit, ne-am pregătit rucsacii pentru tura de a doua zi și am stabilit detaliile astfel încât a doua zi tot ce aveam de făcut era să ne trezim, să strângem cortul și să plecăm.

Sâmbătă ne-am trezit la 4:45 (știu, se poate spune și 5 fără un sfert dar sună mai bine cu 4 în față), ne-am pus frontaele în cap și când am ieșit din cort am dat nas în nas cu un frig ce ne-a pătruns imediat în oase.  Andrei dormise în chiloți în sacul de dormit și își lăsase hainele la mașină. De obicei suntem buni prieteni dar acum nici de-al naibii nu i-am adus hainele, numai ca să îl vedem cum umblă in chiloți până la mașină pe frigul ăla ce îți îngheța respirația ca în reclama la Orbit. La 5:65 (știu, oamenii normali ar spune 6:05 dar sună mai bine cu 5 în față) eram cu cortul strâns, cu micul dejun luat, cu cafeaua băută și gata de drum.

Am început tare și efortul începe să ne încălzească așa că în scurt timp rămânem în tricou. Ajungem în 1h:30 la Curmătura. Facem o pauza de 20 de minute de ceai și o luăm din loc spre Vf. Turnu, împrietenindu-ne pe drum cu Lucian, un tip care mergea singur. De aici până la finalul traseului am mers împreună. Am ajuns pe Vf. Turnu la 3 ore după plecarea de la Gura Râului, cu tot cu pauza de la Curmătura. Foarte bine!

De aici am mai încetinit. Au urmat porțiuni ce necesită atenție, pe care se trece câte unul. Am încetinit și noi ritmul și am și fost nevoiți să așteptăm în unele zone să treacă alți turiști.

 

S-a terminat drumul… Ce facem acum!?

DSC_3606

 

Zona este superbă, cu multe zone în care pui mâna pe stânca ca să treci mai departe. Andrei este în culmea fericirii, din București spunea că de abia așteaptă să simtă din nou stânca în mâinile lui. Ne întâlnim și cu capre negre:
DSC_3604

 

Am ajuns la Vf. La Om pe la 13:30. Parcă nu-mi vine să cred că este de abia ora 13:30 și noi mergem de aproximativ 8 ore! Cum avem toată ziua la dispoziție mâncăm și tragem un pui de somn chiar pe vârf.

Somnul de frumusețe
DSC_3618

 

Pe acolo am venit!
DSC_3620

Ne pozăm toată gașca pe vârf și pe la 15:00 plecăm mai departe căci ne așteaptă coborârea pe grohotiș până la Refugiul Grind iar apoi un drum destul de lung până la Gura Râului. Pe drumul de întoarcere am trecut prin Cheile Pisicii, niște chei absolut superbe. Înțelegem și de ce li se spune Cheile Pisicii: trebuie să fii agil ca o pisicuță ca să sari de pe un bolovan pe altul!

Pe Vf. La Om (2238 m)

DSC_3625

 

Pe la 19:00 am ajuns la Gura Râului, la timpul potrivit pentru a devora niște mici și a admira cum apune soarele, fiecare având câte o bere în mână. Merge de minunte după un traseu de 13 ore!

Duminică – program de lene. Nu ne-am propus nimic pentru ziua asta așa că am lenevit cum am putut. Ne-am trezit pe la 10:00 pentru că a sunat alarma mașinii – probabil mai dormeam altfel. Ne-am pregătit niște paste, ne-am băgat botul într-un pepene răcit în râu și ne-am mișcat fundurile către niște prieteni ce erau la cățărat în Prăpăstiile Zărneștilor. I-am salutat și ne-am mișcat fundurile pline de lene către București trecând pe drumul de întoarcere și pe la Peștera Valea Cetății din apropiere de Râșnov – o peșteră micuță dar frumoasă.
[miniflickr photoset_id=72157627427415215&sortby=date-posted-asc&per_page=50]

 

Tibi Neagu

Am prins gustul muntelui la 15 ani... de atunci am adunat multe experiențe, ture, concursuri, zile și nopți pe munte. Am încercat multe sporturi montane, de la ski, ski de tură, la trail running și parapantă. Cel mai aproape de sufletul meu a rămas alergarea pe poteci. Când stau în București, 5 zile din 7, mă ocup de online marketing.

În social media mă puteți găsi pe Facebook și

Vrei sa primesti pe e-mail ultimele povesti, oferte si invitatii la munte?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>